Asociația EcoSatul Autentic

Așa cum bine știți si cum spune și numele blogului sunt atrasă de autentic. După o detașare, poate nu chiar totală, de oraș, cu dorința de a avea și eu o ”țară” a mea, am început cu pași timizi să pătrund în lumea satului autentic și să experimentez grădinăritul, gâtitul la foc de lemne, punerea în practică a rețetelor bunicii etc. Odată cu venirea pandemiei mi-am continuat studiile, cu un masterat și am conturat ideea înființării unei asociații, proiecte care s-au finalizat cu brio și de care sunt tare mândră. Dacă vreți sa știți câteva lucruri despre asociație, vă invit să citiți articolul în continuare, dacă nu, vă mulțumesc pentru timpul acordat până aici.

Let’s go to work!

Cine suntem noi?

O asociație, care funcționează la nivel național și internațional, care își dorește membri pretutindeni / în toată lumea. Asociația a fost înființată în anul 2022 și reprezintă interesele și drepturile locuitorilor de la sat, având ca obiective identificarea, promovarea, restaurarea și conservarea satului propriu zis și tot ce e conex într-un cadru cât mai natural și autentic.

Ne implicam în dezvoltarea satului, în progresul dezvoltării condițiilor de trai de la sat, in păstrarea tradițiilor și meșteșugurilor populare, în promovarea satului eco, începând de la gastronomie până la agricultura cât mai naturală.

Inițiativa înființării asociației EcoSatul Autentic s-a conturat cu cativa ani în urmă și s-a concretizat în anul 2022, din convingerea că, împreună, ne putem reprezenta propriile drepturi și nevoi, iar cu ajutorul nostru satul va renaște.

Care este viziunea asociatiei?

Viziunea asociației este de a ajuta la dezvoltarea și promovarea satului autentic  din toate punctele de vedere, cum ar fi gastronomie, cultură, turism, alte etnii etc. pentru progresul rural și bunăstarea locuitorilor.

Ce obiective avem?

Printre obiectivele principale se regăsesc:

• identificarea unor activități care să ducă la dezvoltarea sustenabilă a zonei rurale;
• elaborarea și implementarea strategiilor integrate de dezvoltare rurală, având ca punct de plecare nevoile identificate la nivel local și potențialul endogen;
• diversificarea activităților economice, care să genereze activități multiple și venituri alternative;
• îmbunatățirea calității vieții în mediul rural, în special:

         (i) servicii de bază pentru economie și pentru populația rurală;

         (ii) renovarea și dezvoltarea satelor;

         (iii) conservarea și punerea în valoare a patrimoniului rural;

• valorificarea potențialului natural, cultural și așezării geografice a teritoriului, în scopul susținerii dezvoltării turismului;
• promovarea satului ecologic ca mod și principii de funcționare socială;
• crearea de alianțe intersectoriale la nivel național, regional și internațional în vederea realizării viziunii asociatiei și a drepturilor omului în mediul rural;
• atingerea stadiului de țara verde pentru Romania

Cum ne organizăm?

Asociația este condusă de Adunarea Generală a membrilor reunită anual și prin intermediul Comitetului de Coordonare, cu rol executiv și reprezentat de membri asociației mandatați prin vot o dată la doi ani.

Munca asociației va fi susținută și prin funcționarea grupurilor de lucru, fapt ce se bazează pe implicarea membrilor care se reunesc periodic și organizează împlinirea obiectivelor asociației, având sprijinul biroului administrativ.

Care sunt nevoile:

În analiza nevoilor au fost identificate următoarele aspecte relevante pentru dezvoltarea satului rural:

• dezvoltarea infrastructurii de bază şi a serviciilor în zonele rurale;

• crearea de locuri de muncă în mediul rural;

• conservarea moștenirii rurale şi a tradiţiilor locale;

• reducerea gradului de sărăcie și a riscului de excluziune socială;

La ce concluzie am ajuns?

Implicarea unor personalități de marcă, precum regele Angliei, Charles de Wales, a oferit o mediatizare fără precedent a proiectelor de restaurare și a pus într-o lumină pozitivă satul românesc. Locuința veche de câteva sute de ani s-a transformat dintr-o clădire in ruina, intr-una ce trebuia urgent „modernizată”, ca sa poata deveni o sursă de mândrie, dar și de venit pentru proprietar și pentru localitate. Este vorba de un raționament simplu: dacă atâtea persoane străine de viața la sat, de la personalităţi la turiști din țară și străinătate, apreciază și doresc să locuiască într-o casă veche mai mult decât într-o pensiune modernă, înseamnă că există un motiv întemeiat pentru care lucrurile stau așa.

În încheiere îți mulțumesc pentru timpul acordat și te invit să faci parte din echipa noastră. Cum? Citind articolul de aici.

Ostropel ca in Muntenia

Voi da reteta originala, reteta pe care o stiu de la bunica, pe care o face si mama si va voi spune si ce modificari am facut eu la ea. O voi incadra tot la retete romanesti, ca nu stiu cine mai face ostropel ca al bunicii!

Bunica zicea asa: “iei o ceapa, o cureti, o speli si o toci marunt. Pui o lingura de ulei, lasi sa se incinga si calesti ceapa, pana devine aurie. Intr-o strachina pui bulion, o lingurita de faina si le desfaci intr-un pic de apa, dar ai grija sa nu fie cocoloase, ca rade lumea de tine. si torni peste sos. Cureti usturoi, il pisezi, il adaugi si pe el in sos si lasi sa fiarba cat vrei tu sa iasa de gros. Apoi faci o mamaliga vartoasa si mananci de se bat turcii la gura ta.”

Acum cum il fac eu:

Pentru ca ne-am schimbat foarte mult preferintele culinare, eu il fac mai dietetic. Iau o ceapa, o curat, o spal, o toc marunt si o inabus intr-o lingura de ulei cu un strop de apa. Spal un ardei gras, il tai cubulete, il adaug peste ceapa si il las si pe el sa se inmoaie putin. Pentru a se inabusi bine, peste oala in care fac mancarea, pun un capac si las la foc potrivit spre mic cateva minute. Adaug bulion facut in casa (va voi da si reteta mea de bulion), curat doi – trei catei de usturoi, ii pisez si ii pun peste sos. Eu nu folosesc faina, dar cine doreste, poate sa desfaca o lingurita de faina in putina apa, pentru a-i da o consistenta mai groasa. Daca nu il fac de post, fierb carne de pasare inainte si in ostropel adaug bucati de carne.

Il servim cu mamaliguta calda sau cu piure de cartofi.

Serviti cu multa placere!

Daca v-a placut, astept o apreciere, un comentariu si de ce nu un share, poate surade si prietenilor dumneavoastra! Multumesc! 🙋

Dati Like paginii: https://www.facebook.com/Bucate-alese-Our-Passions-1226866030704633/

sau

Join grupului https://www.facebook.com/groups/889365154552046/?ref=group_header si veti fi la curent cu retetele mele!

And that`s all !!! Va pup si va doresc o zi minunata!

 

 

 

Mamaliga in straturi

Daca tot am dat reteta de mamaliga in postul anterior, sa dam si cateva retete la care putem folosi mamaliga. Mie mi se pare atat un mic dejun cat si o cina perfecta.

M-am gandit, cum sa fac sa manance si copilul ficatei de pasare si mi-a venit ideea cu mamaliga in straturi.

Am facut o mamaliga mai moale.

Am spalat ficateii, intr-un vas de yena am pus un pic de ulei, am asezat ficateii pe un singur rand si i-am pus la cuptor, la 180 grade Celsius. Cand s-au rumenit frumos, i-am intors pe cealalta parte, i-am lasat sa se rumeneasca din nou si am adaugat apa, cat sa-i acopere. Am adaugat sare, piper, cateva ace de rozmarin si i-am lasat la cuptor, pana a secat apa. Daca doriti si nu mananca si copiii, puteti amesteca in cantitati egale apa si vin rosu si veti obtine un deliciu! Prin aceasta metoda mie mi se pare ca ies foarte fragezi si nu mai sunt inecaciosi.

 

 

Am mai folosit branza de burduf, branza de oaie, omleta si iaurt.

Intr-un vas de yena (sau puteti folosi vase individuale de ceramica, strachini etc.) am asezat un strat de mamaliga, omleta peste care am ras branza de oaie, alt strat de mamaliga si deasupra am pus branza de burduf. Pentru o omogenizare uniforma, trebuie faramitata branza de burduf si asezata pe toata suprafata, eu am taiat-o felii, se topeste si asa, dar nu se duce pe toata suprafata. Am pus vasul la cuptor, la 200 grade Celsius si cand s-a topit branza de burduf si s-a rumenit usor, am oprit cuptorul si am servit-o cu ficatei deasupra si iaurt facut in casa.

 

 

Daca v-a placut, astept o apreciere, un comentariu si de ce nu un share, poate surade si prietenilor dumneavoastra! Multumesc! 🙋

Serviti cu multa placere!

And that`s all !!!

 

Mujdei de usturoi ca in Delta

Daca tot am ajuns in Delta, am zis sa aflu un mic secret si in ale bucatariei romanesti. La urmatoarea calatorie in Delta, promit sa vin cu mai multe retete autohtone.

Gazdele primitoare la care am poposit pentru cateva ore in Delta, ne-au servit cu un crap prajit, mamaliga calda si mujdei de usturoi. In primul rand, nimic nu se compara cu gustul dulce al pestelui salbatic, de prajit se prajeste la fel cum il prajim si noi!

Doamna a fost draguta si m-a lasat sa trag cu coada ochiului si sa “fur” reteta de mujdei de usturoi:

Se curata usturoiul si se piseaza cu un praf de sare foarte bine, pana devine ca o pasta. Se adauga ulei, putin cate putin si se freaca musai, in vas de ceramica, sticla, numai cu pisalogul sau o lingura de lemn, pana devine ca o maioneza. Si acum urmeaza surpriza: mujdeiul se subtiaza cu un pic de zeama de peste, care ii va da un gust deosebit si diferit fata de mujdeiul obisnuit. In functie de mancarea la care se serveste, in usturoi se mai pot adauga rosii coapte, ardei kapia copti, verdeata etc.

Dar secretul, pentru a fi specific Deltei, este zeama de peste folosita in loc de apa! Asa ca dragii mei, cand mai faceti bors de peste, opriti putina zeama de peste, faceti mujdeiul cu ea si pentru cateva clipe visati ca sunteti in frumoasa noastra Delta!

Daca v-a placut, astept o apreciere, un comentariu si de ce nu un share, poate surade si prietenilor dumneavoastra! Multumesc! 🙋

Serviti cu multa placere!

And that`s all !!!

 

Delta Dunarii – Dunavatu de Sus

Recent, am avut ocazia sa ajung in Delta. Timpul a fost scurt, vremea nu a tinut cu mine, pentru ca tot drumul l-am parcurs de la Bucuresti pana la destinatie, pe o ploaie torentiala si nu prea am avut ocazia sa fac poze. Am facut cateva, chiar daca nu sunt asa de reusite, sper totusi sa va convinga sa vizitati aceste locuri minunate.

Accesul se poate face dinspre Tulcea, dinspre Constanta si drumurile sunt bune. Daca vii din Bucuresti, mergi pe Autostrada Soarelui. pana la iesirea spre Slobozia si apoi trecem Dunarea la Giurgeni si tinem drumul spre Tulcea.

Eu am fost in Dunavatu de Sus, in judetul Tulcea, un sat care apartine de comuna Murighiol si este asezat pe partea dreapta a bratului Sf. Gheorghe, in inima Deltei Dunarii. Fata de acum cativa ani, cand am mai fost in Delta, gasesti foarte multe locuri de cazare. Am cunoscut oameni primitori la o pensiune, unde aveau tot ce-ti doreai: gradina, apa, mancare, excursii in delta etc.

Despre peisaj, ce sa va spun, este minunat, mai ales dupa ce treci podul la Giurgeni si te apropii de Muntii Macinului, incep sa se deruleze peisaje de vis, ca in multe alte locuri din tara noastra.

Florile de camp, care te insotesc de-a lungul drumului, iti insenineaza ziua, chiar daca afara ploua torential! Am vazut lanuri intregi de maci, de lavanda si albastrele!

Satul pescaresc iti ofera un peisaj idilic, fiecare putand sa-si creeze propriul vis si sa-si inchipuie ca se afla intr-un mic paradis. Casutele aruncate pe o coasta, strajuite de moara pe de-o parte si de apa la poale, pe de alta parte, te fac sa visezi cu adevarat!

Despre Delta, nu vreau sa spun mai nimic, pentru ca fiecare simte Delta altfel si nu stiu daca o pot descrie in adevarate ei splendoare, totul e sa nu ratati ocazia si macar o data in viata sa mergeti sa o vizitati! Sunt sigura ca linistea care o inconjoara, pasarile pe care le veti admira, peisajul salbatic si farmecul aparte, pe unii dintre dumneavoastra va vor face sa va intoarceti iar la ea.

Nu am avut timp sa vizitez mai mult, dar pe drum veti vedea moschee sau biserici specifice locului, puteti vizita lacul Murighiol, ruinele oraselului antic roman Halmyris si multe altele.

Sunt sigura ca nu va veti plictisi!

Daca v-a placut, astept o apreciere, un comentariu si de ce nu un share, poate surade si prietenilor dumneavoastra! Multumesc! 🙋

And that`s all !!!

Lichior de nuci verzi

Stateam dimineata, in curte, in balansoar si beam cafeaua. Privirea mi-a poposit pe nucul meu superb, ma uitam la nucile lui si m-am gandit ca trebuie sa fac ceva si cu ele verzi.

Pentru ca dulceata de nuci verzi mi se pare foarte dulce, plus ca te murdaresti foarte rau de la curatarea nucilor, am renuntat la ideea de a face dulceata si am ajuns la lichior. Este mai usor de facut si este delicios cand stai de vorba cu prietenele si il savurezi. Nu am facut niciodata pana acum, asa ca am inceput sa ma documentez si am ajuns la aceasta formula:

Ingrediente: 10 nuci verzi, 750 ml rachiu, 2 – 3 cuisoare, 1 bat scortisoara, putina nucsoara si 1/2 lingurita coaja de lamaie

Mi-am pus sotul la treaba, i-am dat manusi si l-am rugat sa imi culeaga 10 nuci. Am spalat nucile si le-am taiat sferturi. Si la aceasta operatiune folositi manusi, daca nu vreti sa va innegriti pe maini.

Vom avea nevoie de un borcan mai mare de un litru cu capac. Am pus nucile taiate intr-un borcan de 1,8 l, am adaugat rachiul, scortisoara, cuisoarele, nucsoara si coaja de lamaie, am pus capacul si am agitat borcanul de cateva ori.

Vedeti? Asta e tot! Acum, urmeaza partea mai grea: avem nevoie de rabdare! Il lasam la macerat 6 saptamani, agitand borcanul din cand in cand. Dupa cele sase saptamani, vreau sa fac un sirop de miere cu putina apa si apoi il las iar la macerat, dar voi reveni cu update-uri sa va spun ce fac in continuare.

Acesta e in faza de executie, nu pot sa va spun cum iese, dar m-am apucat sa scriu reteta, chiar daca nu este gata, pentru cine vrea sa riste ca mine si sa incerce, deoarece cand va fi gata lichiorul, nucile nu vor mai fi bune pentru a-l face.

 

To be continued…

Crema fina de capsuni

Am avut dubii serioase cum sa numesc acest desert. Nu este nici mousse, ca nu folosesc ciocolata, nu este nici panna cotta, ca nu folosesc lapte, nu este nici spuma, ca nu folosesc albusuri si atunci i-am zis simplu “crema”.

Am vrut sa fac un desert mai dietetic si mi-a iesit aceasta crema:

 

Ca in majoritatea cazurilor, cand nu am programat sa fac ceva anume, dar totusi vreau un desert, ma uit in frigider si improvizez. Aveam crema de branza, ricotta, smantana si capsuni, care erau prea putine pentru a le valorifica si al le face dulceata, sirop etc. Este un desert cremos, usor, racoritor.

Ingrediente: 150 grame crema de branza, 150 grame ricotta, 150 grame smantana, 1 – 2 linguri miere, dupa gust, 100 grame capsuni, un praf de sare, 5 grame gelatina

Intr-un bol, am amestecat smantana cu un praf de sare, cu ajutorul mixerului, pana a inceput sa devina spumoasa, am adaugat mierea si am continuat mixarea pana ajungem la consistenta dorita si mierea se omogenizeaza perfect cu smantana si vom obtine o frisca delicioasa. Intr-un alt bol, tot cu ajutorul mixerului, am amestecat crema de branza cu ricotta, pana la o omogenizare perfecta, apoi am adaugat si frisca si am mixat putin ca sa se omogenizeze si cu aceasta.

Capsunele, le-am spalat, le-am curata de codita, le-am lasat sa se scurga de apa si le-am trecut printr-o sita deasa, pentru a nu avea seminte in crema si aceasta sa iasa cat mai fina. Daca nu va deranjeaza, puteti pasa capsunele cu o furculita pana le transformati in piure de capsune.

In zeama rezultata, respectiv piure, am adaugat gelatina si am lasat-o la inmuiat aproximativ 10 minute. Am pus vasul cu capsune si gelatina pe foc mic, amestecand continuu pana se diszolva gelatina. Atentie: gelatina nu trebuie sa fiarba pentru ca isi pierde proprietatile si nu mai gelifica.

Dupa dizolvarea totala a gelatinei, am luat vasul de pe foc si am lasat la racit. Dupa ce s-a racit, am pus capsunele cu gelatina peste compozitia de branza si frisca, am omogenizat, cu ajutorul unei palete din silicon si a iesit minunatia asta. Am pus-o in forme si am dat-o la frigider. Eu am lasat-o 1 ora si 30 de minute si era gata!

Se orneaza dupa imaginatia si preferinta fiecaruia! Eu am folosit o capsuna si cateva bombonele de ciocolata.

Iese o crema pufoasa, aromata si se face super rapid!

Precizari:

• cui nu-i place branza ricotta, pentru ca are un gust mai deosebit, o poate inlocui cu mascarpone
• nu iese foarte dulce cu o lingura de miere, de aceea puteti pune mai multa sau puteti folosi zahar
• optional, puteti adauga o esenta de vanilie, dar iese foarte aromata si asa, datorita capsunelor, care trebuiesc neaparat sa fie foarte coapte

Daca v-a placut, astept o apreciere, un comentariu si de ce nu un share, poate surade si prietenilor dumneavoastra! Multumesc!

Serviti cu multa placere!

And that`s all !!!

 

Clatite cu branza si smantana la cuptor

Daca tot am facut clatite, pregatim si micul dejun pentru maine dimineata. Mi-au mai ramas cateva clatite pentru a pregati o masa delicioasa a doua zi.

Ingrediente: 1 – 2 clatite de persoana (8 in cazul meu), 200 grame branza capra (sau orice alt tip de branza), 200 mililitri de smantana, 4 oua, sare si piper dupa gust, un praf de sare, cascaval sau parmezan ras, iaurt pentru servit

Deoarece le-am pregatit de dimineata, nu am avut prea mult timp pentru sedinta foto, unul dintre baieti era deja treaz si astepta micul dejun, celalalt urma sa se trezeasca, asa ca nu puteam pierde prea mult timp, v-am mai povestit de nerabdarea lor cand este vorba de masa. Cand mancam, mancam, nu ne jucam 😂😂😂! Dar pentru ca este o reteta usoara, nu cred ca avem nevoie de prea multe poze.

Batem bine cu un tel sau o furculita 2 oua cu un praf de sare. Dam branza pe razatoare sau o faramitam cu ajutorul unei furculite si o amestecam cu ouale batute. Luam o foaie de clatita, adaugam umplutura  de branza in centru si rulam sau impachetam clatita, gen batistuta. Intr-un vas de yena, pe care l-am uns cu unt, asezam clatitele una langa alta. Amestecam bine si celalte 2 oua, peste care adaugam smantana, sare (daca mai este nevoie, in functie de cat de sarata este branza), piper si boia. Omogenizam bine. Turnam amestecul peste clatitele din vas si adaugam cascavalul sau parmezanul ras. Introducem in cuptorul incins si coacem in jur de 30 de minute, pana se gratineaza frumos la suprafata.

Scoatem usor pe farfurie 1 – 2 clatite si ornam cu iaurt si parmezan ras. Noi le-am apreciat si va garantez ca este un mic dejun satios si delicios.

Daca v-a placut, astept o apreciere, un comentariu si de ce nu un share, poate surade si prietenilor dumneavoastra! Multumesc!

Serviti cu multa placere!

And that`s all !!!

Clatite festive

S-au anuntat prietenii sau rudele sau orice alt musafir? Nu-i nici o problema, rezolvam acest aspect impreuna 😉! Vom face un desert usor, delicat si racoros! Va garantez ca musafirii dumneavoastra vor fi super incantati de desertul oferit 😋!

Ingrediente: clatite, fructe (banane si capsuni, am avut eu), dulceata (in cazul meu de trandafiri), frisca, sos de ciocolata, bombonele pentru decor (optional)

Sa ne apucam de treaba, ca acum sosesc musafirii! Taiem bananele in3 bucati sau felii, alegem capsuni mai mici si daca aveti si alte fructe, le taiati felii sau bucati mai mici. Pe o foaie de clatita, asezam bucatele si / sau felii de fructe,

dulceata (e de preferat o dulceata cat mai aromata, de trandafiri, de portocale, de capsuni etc.),

sos de ciocolata,

frisca,

impachetam clatita, dupa imaginatie, punem frisca si ornam cu fructe si cu bombonele.

V-am zis ca e rapid, simplu si bun! Este un desert delicios si spectaculos!

Nu avem frisca, nu-i problema, o putem obtine din smantana pe care o batem cu ajutorul mixerului si adaugam dupa gust zahar, miere, sirop de artar sau alt indulcitor. Nu avem nici sos de ciocolata, o rezolvam si pe asta, topim ciocolata la bain – marie. Clatite, cred ca stim sa facem, dar nu-i problema, o sa scriu reteta intr-o postare viitoare.

Daca v-a placut, astept o apreciere, un comentariu si de ce nu un share, poate surade si prietenilor dumneavoastra! Multumesc!

Serviti cu multa placere!

And that`s all !!!

Sa pornim la drum!

Initial, m-am gandit la acest blog de cateva luni, am sperat sa fie ceva profesional, dar din lipsa sponsorizarii, a devenit unul, pe care o sa incerc, prin forte proprii, sa-l fac sa devina profesional. Asa cum am spus, sunt o fire optimista si visele mele intotdeauna devin realitate, pentru ca am credinta ca ele se vor implini, pentru ca lupt ca ele sa se implineasca, pentru ca am incredere in mine. Si acesta e un vis, care incepe cu pasi mici, dar siguri si atunci va deveni realitate.

Voi incepe prin a culege retete autentice romanesti, prin a descoperi mestesuguri uitate sau mai putin uitate, prin a prezenta frumusetile Romaniei si nu numai. Voi avea si alte articole din alte domenii sau din alte tari, pentru ca imi place sa impartasesc si altora din experientele mele, cu speranta ca cineva le va gasi utile. Sper sa va placa si sa devina unul din blog-urile voastre preferate.

Rasaduri de la samanta pana la plantat in gradina

Buna dimineata! Daca tot incepe sezonul de gradinarit, m-am gandit sa scriu.

Articolul este scris de mine, o persoana, nascuta si crescuta la asfalt, care de cativa ani s-a mutat la o casuta, cu o mica gradinita, in care incerc sa cultiv de toate, sa am si cativa pomi fructiferi si flori si pana acum mi-a iesit. Articolul nu este pentru persoane cu experienta, este pentru cei ca mine, care o iau de la zero si totusi vor sa stie ce pun in farfurie. Am facut precizarea, ca sa nu dati cu pietre, ca nu e un articol profi 😂 Tot ce voi scrie sunt invatate de-a lungul a cativa ani de gradinarit, de la alti oameni faini, care mi-au impartasit sfaturile lor si carora le multumesc sau din propria experienta.
Cum fac eu rasadurile de la samanta pana la plantat? 😍

Poate nu sunt perfecte, dar va garantez ca, in fiecare an, am rezultate pe masura 🥰

Semintele:

• germineaza cat mai bine cu cat sunt mai recente, cu cat trec anii germinatia va fi mai slaba. De aceea, cand recoltam semintele, acestea se pun in pahar cu apa si le lasam o zi, doua. Cele bune se vor lasa pe fundul paharului, iar cele care raman la suprafata, de obicei sunt seci si nu vor germina.

• se vor pastra in pliculete, intr-un loc racoros si aerisit, daca aveti spatiu, puteti chiar la frigider.

• le-am pus direct in pamant, fara sa le fac altceva, din lipsa de timp – au rasarit cam in 5-7, maxim 10 zile, in functie de soi
• le-am pus in apa oxigenata cam 10-15 minute, concentratie 3%, de la farmacie – este indicat pentru dezinfectarea semintelor si apoi le-am pus in pamant – au rasarit cam in 5 – 7 zile
• le-am pus la inmuiat in apa calduta cam 10-15 minute si apoi in pamant – aici au rasarit cu o zi, doua inaintea celor neinmuiate
• le seman in pahare cu pamant pentru rasaduri, le umezesc bine, pun paharele in caserole si apoi le bag in pungi de plastic pentru a asigura un “efect de sera”.
• am incercat si alte metode, dar la mine astea au functionat cel mai bine

Dupa ce am sadit semintele, le tin pana rasar, undeva la caldurica, de obicei pe calorifer, la o temperatura de 21-23 grade. De asemenea, am grija ca in permanenta, pamantul sa fie umed. Daca este foare cald, ud zilnic, daca observ ca pamantul este umed, ud la doua zile. Zilnic, desfac punga in care sunt pentru 2-3 ore.

Plantutele:

Vor ramane in continuare, in conditiile de mai sus, pana vor da urmatoarele frunzulite, adica al doilea rand.

Plantutele au nevoie de lumina si apa atat cat sa le asigure o dezvoltare optima. De ce zic atat cat sa… Pentru ca de-a lungul timpului am observat ca nu toate conditiile le sunt prielnice. Nu este bine daca e prea cald, nu este bine daca e prea frig, nu le trebuie apa multa pentru ca mucegaieste pamantul la suprafata, nu le trebuie apa putina pentru ca imediat se ofilesc. Aici ma refer la plantutele care de-abia au rasarit.

Metoda mea, atunci cand mut plantutele este urmatoarea: pun fiecare fir de rosie, individual, cu pamant pana la jumatatea paharului si pe parcurs ce planta creste, suplimentez cu pamant.

In acest stadiu am folosit urmatoarele: cate un varf de lingurita de spirulina pudra cand le-am mutat in paharele de 500 ml sau le-am udat cu apa in care au fiert urzicile, diluata cu apa 50:50. Un alt remediu pe care il folosesc: daca observ ca se formeaza mucegai la suprafata pamantului, presar putina scortisoara.
Cand plantutele incep sa prinda putere si ajung cam la 15 cm, le mut intr-o camera neincalzita.
Un alt sfat: pentru ca au tendinta, ca orice planta, sa se duca spre lumina si pentru a-si forma o tulpina dreapta si viguroasa, le intorc la 2-3 zile sau atunci cand este cazul, la 180 de grade.

Cand plantuta devine mai viguroasa, are mai multe randuri de frunze si se ingroasa tulpinita, le mut intr-o camera mai racoroasa sau chiar in podul neincalzit, in functie de temperatura de afara.

Pentru seminte folosesc pahare de 200 ml si pun cate 5-7 seminte din acelasi soi, apoi pahare de 500 ml, in care pun o singura plantuta. Folosesc pamant special pentru rasaduri luat de la magazinele de profil, dar mare atentie, am luat de la unele firme si nu a fost bun

Cam atat pentru astazi, pe parcurs voi incerca sa mai fac completari, daca mai apar si voi continua cu alt articol referitor la mutarea rasadurilor in gradina.
Articolul este scris strict din punctul meu de vedere, cu sfaturi aplicate la rasadurile mele.
La mine conditiile sunt mai nepotrivite pentru a creste rasaduri, dar daca vrei, poti… De aceea, am scris acest articol pentru a da un pic de curaj celor care poate nu au toate conditiile, dar le este teama sa incerce.

Zile faine pline de spor, roade bogate si voie buna sa avem! Enjoy! 🤗

Pentru a fi la curent cu articolele mele, puteti sa ma urmariti pe blog, sa dati Like / Follow paginii Satul Autentic sau Join grupului Satul romanesc – Vesnicia s-a nascut la sat.

Soiuri de tomate si caracteristici – 3

Continuam seria caracteristicilor tomatelor cultivate in anul 2023.

Rosii romanesti de la Cornelia Ciocarlan

Este un soi

• de sezon mijlociu
• cu crestere nedeterminata
• productiv
• in forma rotunda, de rosie normala
• de culoare rosie
• cu o greutate intre 200 – 250 g
• gustoasa
• carnoasa
• care se poate folosi pentru salata sau conserve de iarna: suc, bulion etc.

Fotografii gasiti in link-ul urmator:

Read more: Soiuri de tomate si caracteristici – 3

Verna
Este unul din soiurile mele preferate:

• de sezon timpuriu spre mijlociu
• cu crestere nedeterminata
• productiv
• in forma de inima
• de culoare portocalie
• cu o greutate intre 200 – 300 g
• cu putine seminte
• foarte gustoasa, cu multa pulpa
• care se poate folosi pentru salata sau conserve de iarna: suc, bulion etc.

Articolul este in curs de actualizare, vor mai urma descrieri.

Mulciul, comoara pentru gradina fermecata

Salutare oameni faini!

Incep cu o scurta prezentare pentru cei care nu ma cunosc. Sunt o persoana nascuta si crescuta la “asfalt”, asa cum imi place mie sa zic, mai exact la oras, in capitala tarii. Cand am fost mica mi-am dorit vacante la tara, dar bunicii locuiau, ca si noi, la oras. Poate acesta, a fost unul dintre motivele care m-au facut, sa fac in asa fel incat sa am si eu “tara” mea! Cand am crescut, a mai aparut un alt motiv, sa avem legume si fructe sanatoase pentru hrana noastra. De cativa ani, am reusit sa am gradina fermecata si m-a prins atat de tare, incat a devenit o pasiune, nu numai o necesitate. Nu sunt specialist in gradinarit si tot ce va povestesc, este doar din experienta mea proprie, deci nu vorbesc din carti, ci doar ce am experimentat eu in gradina fermecata. De ce va povestesc? Pentru ca poate mai sunt persoane pasionate de gradinarit, dar la inceput de drum, asa cum am fost si eu. Eu am invatat de la oameni faini, dar si din unele sfaturi/ponturi, care poate nu au mers asa de bine la mine in gradina…, dar asa cum stim si din greseli invatam multe.

Si am mai invatat ceva, nu toate gradinile sunt la fel… fiecare gradina are “personalitatea” ei, in functie de zona, de climat, de cel care o ingrijeste si probabil mai sunt si alte elemente. Poate ceva ce merge foarte bine la ses, la deal sau la munte nu este la fel de benefic si invers. Poate ceva ce merge foarte bine la mine in gradina, nu merge la fel si in gradina vecinului… Tocmai de aceea, din punctul meu de vedere, daca ceva nu merge bine in gradina ta, trebuie sa vezi unde este cauza. Un pamant lucrat an de an este diferit de unul nelucrat. un pamant care a avut parte de ingrasaminte, stropiri chimice etc. nu este la fel ca acela lucrat in sistem natural etc. Si lista poate continua.

Dar sa trecem la subiectul nostru Mulci… 🙄
Gradina fermecata nu a fost stropita niciodata cu chimicale. La inceputurile gradinaritului, acum 4-5 ani, cand aveam mai mult timp, aplicam mai des tratamente bio, gen stropit cu lapte, facut solutie cu drojdie etc. Voi scrie si despre acestea printre picaturi, in limita timpului disponibil. Nu am avut supraproductie, nu am avut legume sau fructe gigant, dar am avut legume si fructe gustoase si sanatoase. Mai fac precizarea ca nu am o gradina foarte mare si ea satisface doar necesitatea familiei, deci nu stiu daca sfaturile mele merg si pentru culturile mari/intensive, s-ar putea sa implice mai mult timp si efort pentru acestea.

Sunt o persoana care are si alte pasiuni. Usor, usor, am imbinat setea de cultura, gradinaritul si pasiunea mea pentru bucatarit, mai ales pentru maia si nu prea mai am timp sa stau toata ziua in gradina. Asa ca, nevoia m-a invatat 😉 si am gasit solutii pentru a face tot ce imi place, deoarece la gradina nu vreau sa renunt, la partea cu studiul nici atat, iar la maia nici nu ma gandesc 🥰 Toate acestea le fac doar din pasiune si nu regret nimic! Sfatul meu: nu renunta niciodata la pasiunea ta, iti va face viata mai frumoasa.

Si acum sa vorbim totusi despre mulci, ca de fapt asta e subiectul. Oameni buni, iarba din curte dupa ce o cositi sau o tundeti, nu o ARUNCATI. Din punctul meu de vedere, este aur pentru gradina voastra. O puneti la uscat si apoi mulciti gradina cu ea. Este buna la rosii, la vinete, la ardei, la cartofi, la capsuni, la aproape orice. Eu acum am aproape toata gradina mulcita cu paie si iarba, vreau sa ajung sa mulcesc tot.

La inceput am incercat sa gasesc paie, pentru a mulci doar cu paie, dar “satul” meu este intr-o zona rezidentiala si gasesc mai greu. Apoi am inceput mulcirea cu paie plus iarba tunsa din curte si acum sunt happy si eu si gradina fermecata ❤️ De ce? Hai sa va spun…

Care sunt avantajele?

In primul rand scapi de sapa, nu stiu cati dintre dvs o iubesc, dar eu nu stiu nici sa o tin in mana 😂 Asa ca pentru mine este AUR.

In al doilea rand scapi de udatul zilnic. Oricat de cald ar fi, mulciul tine umezeala si planta nu mai sufera din lipsa de apa. Gradina fermecata este mai mica si am considerat ca nu este nevoie sa investesc intr-un sistem de picurare si atunci pentru mine este iar AUR. Dar sunt sigura ca si pentru cei care au e bine, din punct de vedere al consumului de apa.

Apoi, este AUR, pentru ca se formeaza microorganismele, atat de benefice pentru plante si pentru sol. Acum vreo 2-3 ani eram suparata ca am observat ceva ca un mucegai… chiar vroiam sa arunc tot mulciul si sa renunt la aceasta metoda. Dar divinitatea mi-a scos o postare in fata si mi-a aratat ce prostie era sa fac, atunci am aflat ce se intampla, era bacillus subtilis, foarte benefic pentru gradina fermecata!

Pentru capsuni este perfect, mai ales cand ploua foarte mult, fructele vor sta pe mulci, apa se va scurge si ele nu mai mucegaiesc / strica. In aceasta situatie, eu recomand ca mulcirea sa se faca numai cu paie sau in amestec cu acestea. De ce? Pentru ca melcilor nu le plac paiele ca sunt grosiere si ii inteapa, Daca mulcim numai cu iarba, s-ar putea ca melcii sa isi faca cuib in ele si vor atenta la capsunelele noastre.

Apoi tin ganganiile ocupate, multe dintre ele isi fac de lucru cu ce gasesc in mulci si nu mai ajung la plante.

Si probabil sunt mult mai multe beneficii, iar daca mai stiti si voi, va rog sa ni le impartasiti 😊

Multa lume m-a intrebat cand fac mulcirea:

• la legume, in ziua in care plantez rasadurile sau daca nu am timp, in zilele urmatoare, dar cat mai repede pentru a nu lasa iarba sa creasca
• la trandafiri si alte flori perene, primavara cand vremea incepe sa se incalzeasca
• la pomi tot primavara devreme, pana cand incepe iarba sa apara
• de asemenea eu mai pun strat de iarba uscata si pe aleile/potecile din gradina
• strat de iarba mai pun si in locurile in care stiu ca nu pot semana nimic

Acum cateva precizari referitoare la melci si cum sa facem ca mulciul sa nu devina un habitat prietenos pentru ei:

• daca mulciul este din paie sau amestec de iarba si paie, nu am avut probleme cu melcii; intr-adevar daca mulciul este numai din iarba, s-ar putea sa avem surprize, mi s-a intamplat anul trecut la capsuni. Dupa ce am adaugat cate o mana de paie sub fructe, nu am mai avut probleme cu ei
• la rasadurile de legume, cand le pun in gradina, le mulcesc, dar nu pun mulciul pana langa tulpinita, las o portiune fara mulci, pana acestea se ingroasa si se acomodeaza in gradina.
• printre legume, in special printre tomate, pun craite, busuioc, rozmarin. Din cate am citit, mirosul acestor plante nu sunt agreate de melci, probabil si din acest motiv nu am avut probleme cu ei
• de asemenea, peste mulci si in special la baza plantutelor, acolo unde nu este mulci, torn zat de cafea si pun coji de oua pisate mai grosier

Mai vin si cu urmatoarele precizari:

• iarba trebuie sa fie curata, fara buruieni, care au seminte, neprietenoase cu gradinile noastre. Daca acestea apuca si infloresc, ma refer la buruieni, cand mulcim cu iarba, semintele lor vor cadea pe pamant, vor incolti si in loc sa ne facem bine, ne vom face rau, pentru ca va trebui sa ne curatam gradina de buruienile care au crescut fara voia noastra;
• indicat este, pentru mulcire, sa avem gazon, iarba (fara buruieni), trifoias etc.
• uscate, mai grosiere si lasa apa sa se scurga mult mai usor, plus ca nici melcilor nu le plac paiele
• pe parcursul verii, din cauza soarelui, a ploilor, stratul de iarba se va subtia si va fi nevoie sa mai adaugam un strat de mulci. Dar asta doar de cateva ori pe sezon.
• iarba merge folosita ca mulci si proaspat tunsa, dar din punctul meu de vedere, cand completam stratul de mulci. Cand este verde, eu aplic un strat mai subtire, ca sa nu se incinga, cand este uscata, aplic un strat mai grosut.
  

Daca mai imi aduc aminte si de alte amanunte, voi face update la articol pentru a va tine la curent. Acest articol l-am scris mai pe fuga, pentru a raspunde la multele intrebari puse la o postare facuta pe un grup.

Va multumesc pentru timpul acordat si numai aruncati iarba, mulciti! Este unul din darurile pe care ni le ofera Mama Natura 🙏

In incheiere, fac iar precizarea ca acestea sunt incercate personal in gradina mea si sunt sfaturile unui gradinar amator.

Zile faine pline de spor, roade bogate si voie buna sa avem! Enjoy! 🤗

Pentru a fi la curent cu articolele mele, puteti sa ma urmariti pe blog, puteti urmari paginile: Satul Autentic sau Bucate-alese-Our-Passions sau puteti da Join grupului Satul romanesc – Vesnicia s-a nascut la sat.

Oua de Paste, ca la bunica

Salutaree oameni faini!

Scriu articolul in Joia Mare, in timp real cum s-ar zice.

In aceasta zi sfanta, bunica inrosea ouale pentru sfintele sarbatori de Paste. Din mosi stramosi, bunica spunea ca ouale se fac doar rosii si ea asa le facea. De fiecare data, imi placea sa aud si povestea. De ce rosii? Pentru ca simbolizeaza sangele varsat de Iisus. Si mai apoi, bunica imi spunea ca batranii povesteau ca ouale trebuiesc vopsite sa nu le recunoasca closca, ca daca le gaseste se pune pe ele sa le cloceasca. Plus ca tot ea zicea ca ouale inrosite in ziua de Joia Mare nu se strica si cat am fost copil, nu am vazut-o niciodata pe bunica tinandu-le in frigider. Cand eram copii, de Paste opream cate un ou, il puneam in dulap, ca bunicul ne spunea ca se va face chihlimbar.

Acum le fac impreuna cu mami si transmitem copiilor mai departe. Este usor de facut, este naturala si este cu gust de tara!

Let`s go to work!

Rosii inrosite ca la bunica, in foi de ceapa rosie

Se spala ouale, se verifica sa nu fie sparte si se lasa la temperatura camerei o ora, daca sunt din frigider.

Se pun foile de ceapa in apa si se fierb. Dupa ce au dat in clocot, se fierb cateva minute, pana cand apa se coloreaza bine.

Se strecoara lichidul, se adauga o lingurita de sare si 3 linguri de otet la litrul de apa.

Se pune din nou vasul pe foc si cand fierbe se adauga ouale.

Se fierb ouale 7 minute, se stinge focul si se scot pe un gratar.

Se lasa sa se racoreasca si cand se pot tine in mana, se ung cu un servetel imbibat in ulei.

Si gata, asta a fost tot! Nu-i asa ca sunt usor de facut?

Si tu poți deveni membru

Dacă ai citit articolul despre Asociația EcoSatul Autentic și ai ajuns aici, înseamna că și tu iubești satul autentic!

Pentru că suntem deschiși la consultări, propuneri etc., despre tot ce înseamnă satul autentic, în ansamblul său, ne-am gândit că putem să ne mărim echipa, acceptând noi membri, care au aceleași aspirații.

Let’s go to work!

De ce să devii membru al Asociației EcoSatul Autentic?

a) ca să faci parte dintr-o comunitate de oameni dornici să ajute și să susțină dezvoltarea satului autentic, în tot ansamblul său, cu experiențe și gândire similare. În cadrul ei, puteți avea schimburi de informații și de situații practice sau puteți construi planuri pentru îmbunătățirea satului autentic;

b) ca să poți participa la reuniunile și activitățile membrilor asociației, unde sunt discutate problemele și soluțiile referitoare la identificarea, promovarea, restaurarea și conservarea satului propriu zis și tot ce e conex, într-un cadru cât mai natural și autentic;

c) ca să ai acces la diferite materiale informative sau rapoarte tipărite despre cele mai importante subiecte care au legătura cu obiectivele asociației;

d) ca să poți avea voluntari în gospodăria ta sau sa fii voluntar la alți membri ai asociației;

e) ca pe parcurs, prin intermediul asociației, să poți cunoaște oameni interesați de același scop, ca și al asociației, din țară sau din afara țării și să poți beneficia de schimb de experiența cu aceștia;

f) ca să ai întâietate la atelierele, acțiunile de promovare, brunch-uri etc., în limita locurilor disponibile;

g) ca să ai acces la baze de date cu rețete autentice din diferite țări ale lumii, în momentul publicării și multe alte avantaje.

Cine poate fi și cum poți deveni membru al Asociației?

Pot fi persoane fizice și juridice, care sunt interesate de problemele satului, în ansamblul său și vor să se implice în dezvoltarea acestuia, cu tot ce îl reprezintă.

1. Membrii aderenti

Membrii aderenți pot fi aleși în comitetul de coordonare, au drept de vot consultativ în adunarea generală  și pot reprezenta public asociația în dialog cu autoritățile, media și în relația cu partenerii.

Poți deveni membru aderent prin completarea formularului de adeziune și a unei cereri scrise către Consiliul Director.

Membrii aderenți vor plăti o taxă de înscriere și o cotizație lunară în cuantumul prețului unei cafele/lună. La ora actuală este de 15 lei/lună.  

În urma unei implicări masive în susținerea activității Asociației, membrii aderenți pot deveni membri cu drepturi depline, obținând drept de vot și alegerea acestora în organele de conducere ale Asociației.

2. Membrii susținători

Pot fi persoane fizice și juridice, care sunt interesate de problemele satului și vor să se implice în dezvoltarea acestuia, cu tot ce îl reprezintă.

Poți deveni membru susținător prin completarea formularului de adeziune.

Veți fi incluși pe lista noastră de distribuție a informațiilor și sunteți invitati să contribuiți cu idei și propuneri legate de activitatea noastră, să participați la acțiuni etc.

Membrii susținători nu au drept de decizie sau reprezentare în cadrul asociației.

3. Membrii onorifici

Pot fi persoane fizice recunoscute ca personalități ale vieții sociale, culturale sau de altă natură, din țară ori din străinătate, care prin activitatea lor, sprijină scopul și / sau obiectivele Asociației.

Poți deveni membru onorific prin acordul și aportul tău în numerar sau în natură.

Membrii onorifici nu au dreptul de vot în sesiunile statutare ale Adunării Generale.

4. Colaboratorii voluntari

Pot fi persoane fizice sau juridice care, prin activitatea lor, vor sprijini în orice mod scopurile urmărite de Asociație sau activitatea acesteia.

Poți deveni colaborator voluntar prin completarea formularului de adeziune.

Colaboratorii voluntari nu au dreptul de vot în sesiunile statutare ale Adunării Generale.

Te așteptăm, cu drag, să faci parte din echipa noastră și să facem mândru Satul Autentic!

Și acum în încheiere, inspirată dintr-un slogan mai vechi:
”Un leu pentru Ateneu”

Vin si eu cu un slogan:

”Un leu pentru satul tau sau al meu”

Dacă ești nehotărât, dar totuși vrei să ne ajuți, îți punem la dispoziție contul și tu poți dona pentru susținerea promovării și conservării Satului Autentic, în ansamblul său.

Dacă ești interesat și vrei mai multe detalii, contactează-ne pe adresa de mail a asociației ecosatulautentic@gmail.com sau la telefon 0746.116.464

Soiuri de tomate si caracteristici – 2

Salutare oameni faini!

Pentru ca sunt o pasionata a tomatelor, nu atat sa le mananc, cat sa le cultiv, sa le observ evolutia de la samanta pana la fruct, de-a lungul anilor am citit destul de mult despre ele.

Asa am facut un tabel in excel, dar mi se pare mai greu de urmarit si m-am gandit sa scriu acest articol, cu cateva caracteristici ale soiurilor pe care le am, care va fi de ajutor atat mie, cat si altor iubitori de tomate. Voi incepe sa scriu despre soiurile pe care le cultiv anul acesta, in ordinea in care le pun, iar apoi voi completa cu celelalte soiuri, pe care le am sau le-am cultivat in alti ani. Pentru ca am foarte multe soiuri de rosii, peste 200, vor fi mai multe articole, pe care le voi numerota.

Mai greu va fi cu pozele, pentru ca am limitare, dar voi pune, in curand, cate un link, la fiecare soi pentru a-l putea vedea pe pagina asociatiei mele Satul Autentic.

Let’s go to work!

Continuam cu partea a II-a a soiurilor de tomate, cultivate anul acesta. Chiar daca, nici de data asta, articolul nu este 100% terminat, sper ca va va fi de ajutor. Probabil voi continua si termina cu partea a III-a. Specific ca acestea sunt soiurile de rosii cultivate anul acesta.

Fac mentiunea ca nu am solar, rosiile le cultiv in gradina proprie. Atentie!!! In functie de temperatura, de zona in care sunt cultivate, de anumite caracteristici ale solului etc., pot exista mici diferente.

Pamplemousse este o incrucisare intre soiul Ananas si Rose de Berne. Este un soi controversat, unii zic ca provine din Rusia, altii din Franta. Semintele le am, cred ca, de la Valentin, un mare pasionat de gradinarit, care m-a bucurat cu multe seminte de rosii. El zice ca este un soi frantuzesc si trebuie crezut pe cuvant, avand in vedere pasiunea lui pentru acest domeniu.

Este un soi

• tarziu
• cu crestere nedeterminata, cu o inaltime care poate depasi 2 m
• este un soi productiv
• in forma de bulb, rotund
• de culoare pestrita, portocaliu-rosu
• cu o greutate medie spre mare, intre 250 – 400 g
• cu aroma echilibrata
• sensibil la crapare, preferand un climat mai racoros
• care se poate folosi pentru salata
• cu putine seminte

Ovi`s este un soi romanesc

• de sezon mijlociu
• cu crestere nedeterminata
• forma rotunda-turtita, cu incretituri in partea de sus
• de culoare rosie
• cu o productivitate foarte buna
• cu fructe mari spre foarte mari, una putand depasi 1 kg
• care nu are seminte multe
• cu un gust racoros
• are nevoie de sustinere

Negre Olt este un soi pe care il cultiv pentru prima oara, asa ca nu ii cunosc inca caracteristicile. Nu stiu daca este un soi originar din Romania sau a fost cultivat de un roman, care apoi a distribuit semintele sub aceasta denumire. Semintele sunt primite de la Ileana, o olteanca draga mie. Aici voi face completari in toamna, cand voi putea vorbi despre el, deoarece nu m-a putut ajuta cu informatii nici ea.

Negru Carbon este tot un soi necunoscut, probabil din clasa tomatelor negre, ca si cel de dinainte. Sunt sanse sa fie acelasi soi, dar sub denumiri diferite. Tot in toamna, voi veni cu clarificari, la acest tip de rosie.

Marzano Fire este un soi american de tomate, din categoria rosiilor tip prunisoara

• de sezon mijlociu
• cu crestere semideterminata, pana la aproximativ 1,60 m
• cu forma alungita, de tip pruna si varf ascutit
• de culoare rosu, cu dungi galbene
• cu o greutate de 120 – 150 g
• cu gust dulce, putine seminte
• rezistenta la crapare
• cu fermitate buna
• se poate folosi, in special, pentru sosuri, pasta si conserve
• se poate cultiva si orizontal, pe pamant
• care are o productie abundenta, la mijloc de sezon
• ajunge la maturitate, la aproximativ, 75 de zile

Mari roz, soi mai vechi tot un soi despre care voi scrie caracteristicile la toamna. Este un soi de rosii taranesti vechi

Mari Oradea dupa nume, probabil un soi de tomate romanesc sau tot un soi adaptat si cultivat in zona Oradea. Tot un soi pe care il cutiv prima oara.

Lottringa Orange – Galben este un soi deosebit, mai rar, de tomata

• de sezon mijlociu
• cu crestere nedeterminata
• cu o productivitate buna
• forma plata, creata
• de culoare galben portocaliu
• cu o greutate medie spre mare, de 300 – 500 g
• se poate folosi, in principal, la salata sau pentru umplut
• ajunge la maturitate in 90 – 95 de zile

Laslau Mic este un soi al carui nume provine de la regiunea unde este cultivat, probabil un soi romanesc, vechi. Il cultiv, de asemenea, pentru prima oara, este primit de la prietena mea Manuela, din Brasov si unele caracteristici le am de la ea, pe parcurs voi reveni cu adaugari. Este un soi

• romanesc
• de forma rotunda
• dimensiune medie spre mare
• de culoare rozalie

Lacrima Fecioarei este un soi preferat al meu, din categoria tomatelor tip inima, cunoscute si sub numele de Momini Salzi. Semintele le-am primit de la prietena mea Geta.

• de sezon mijlociu
• cu crestere nedeterminata
• cu o productivitate mai mica
• forma alungita, in forma de inima
• de culoare rosie
• cu o greutate medie de 350 – 500 g, dar poate ajunge si la 1 kg
• are putine seminte si miez carnos
• cu gust dulce
• se poate folosi, in special, la salata

Victor este un soi din categoria rosiilor mari, avand originea in Franta, fiind mostenire de familie. Le-am mai cultivat acum 2 ani, dar cred ca am daruit toate semintele si anul acesta le-am primit de la Rodica, o alta mare pasionata de gradinarit. Este un soi de care am fost foarte multumita,

• de sezon mijlociu
• crestere nedeterminata, dar pana la aproximativ 1,6 m
• productivitate medie
• forma rotunda, variabila
• culoare rosu
• cu o greutate de 250 – 350 g
• cu aroma excelenta si gust autentic de rosie
• se foloseste, in special, pentru salata

Rebel Prime este un soi originar din SUA

• de sezon mijlociu
• cu crestere nedeterminata, care poate depasi 2 m
• cu o productivitate generoasa pana la inghet
• forma de inima
• de culoare brun roscata
• cu o greutate de 100 – 200 g
• cu toleranta buna la caldura
• putine seminte
• aroma dulce, bogata
• se poate folosi la salata, sucuri, sosuri

Rosii pentru uscat cu catracteristici inca necunoscute pentru mine. M-a atras deoarece sunt fan rosii uscate la soare.

Timpurii Tiganesti este un soi vechi, romanesc, din localitatea Tiganesti, Teleorman.

• timpuriu, dupa cum ii spune numele
• cu crestere semideterminata, intre 1,5 – 1,7 m
• cu forma rotunda, aplatizata
• productivitate foarte buna
• de culoare rosu
• pulpa carnoasa si suculenta
• ajunge la maturitate in 60 – 70 de zile

Rusoaice este un alt soi, care se afla printre preferate, de tip inima de bou. Nu l-am gasit sub aceasta denumire, probabil este de provenienta rusa sau nu, semintele fiind de la dl. Hutanu Marius, asa cum m-a informat Valentin. Daca voi afla povestea din spatele acestor seminte, o sa o impartasesc, cu drag, cu voi. Chiar daca este un soi mai sensibil pentru zona de sud a tarii sau mai bine zis, pentru gradina mea, il cultiv a doua oara. Este un soi

• de sezon mijlociu
• cu o crestere nedeterminata
• in forma de inima
• de culoare rosu
• pulpa carnoasa
• putine seminte
• se poate folosi la salata, conserve

Cam atat pentru a doua transa de rosii. Daca si dvs. aveti ceva de adaugat, la aceste soiuri de rosii, va rog lasati un comentariu.

Daca aveti nevoie de alte informatii, lasati un mesaj si va raspund cu drag!

Daca v-a placut, astept o apreciere, un comentariu si de ce nu, un share, poate surade si prietenilor dumneavoastra! Multumesc! 

Pentru a fi la curent cu articolele mele, puteti sa ma urmariti pe blog, pe canalul meu de Youtube si pe Instagram. De asemenea puteti urmari paginile: Satul Autentic sau Bucate-alese-Our-Passions sau puteti da Join grupului Satul romanesc – Vesnicia s-a nascut la sat

And that`s all !!! Enjoy! Va imbratisez si va doresc o zi minunata!

Mucenicii Baneasa

Luna Martie este prima luna de primavara, este luna care vesteste renasterea naturii, luna in care sarbatorim martisorul si femeia, dar pentru mine, luna martie, este luna nostalgiei, a bucuriei si a nerabdarii de a savura unul din preparatele preferate ale copilariei.

De fiecare data, in luna martie, ma reintorc pe taramurile de poveste ale copilarie si retraiesc clipele minunate in care nerabdarea atingea cote maxime, pana cand bunica ne servea cu o strachina aburinda de mucenici fierti, scortisoara si nuca coapta. Si acum parca este atunci, inchid ochii si vad mainile magice ale bunicii cum framanta aluatul, cum rupea bucati micute din el, il rasucea si forma mici opturi. Tropaiam pe langa ea si intotdeauna o intrebam:

“- Cand sunt gata? Mai dureaza mult?”, iar bunica cu vocea ei blajina imi raspundea de fiecare data, cu aceiasi caldura si acelasi calm:

“- Acum, acum, mai ai putina rabdare!”

Dar mie mi se parea ca trece o vesnicie si chiar daca nu era atat, dura ceva timp. Dupa ce ii forma, ii aseza in tava, ii usca si apoi ii fierbea. Era un intreg proces, care implica timp si rabdare.

Am crescut cu acesti mucenici, iar de fiecare data, asteptam cu nerabdare anul viitor pentru a face bunica din nou mucenici.

Anii au trecut, din pacate, bunica nu mai este printre noi, iar aceasta traditie, de a face mucenicii, i-a revenit mamei mele. Ce pot sa spun? Chiar daca am devenit matur, comportamentul a ramas acelasi…. Nu vine bine martie, ca incep cu intrebarile:

“Mami, cand faci mucenicii? Cand ii fierbi?”

Iar nerabdarea nu vrea deloc sa-si iasa din drepturi si e la fel de mare ca in copilarie.

Anul acesta, martie a inceput cu dreptul, m-am inscris in Spring SuperBlog. Este primul an in care particip si nestiind cum se desfasoara, sunt putin stangace… am vazut prea tarziu ca prima proba a inceput deja. Am trimis datele pentru a primi pachetul cu mucenici de la Baneasa, sponsorul acestei probe si chiar daca am banuit ca nu voi avea timp pentru a intra in concurs pana la data limita, nu ma descurajez si tot ma incumet sa duc aceasta proba pana la capat. Nu puteam sa o ratez, mai ales ca sunt una dintre persoanele care isi doresc sa transmita mai departe retetele si traditiile romanesti.

Fiind in apropierea zilei de 8 martie, de cand am trimis datele pentru a primi mucenicii, m-am gandit ca o sa ii fac si mamei o surpriza, o voi servi cu o farfurie aburinda de mucenici aromati cu scortisoara si nuca coapta!

Am trimis asa de bine mesajul in Univers, incat pachetul de la Baneasa a venit azi, 8 martie. Am simtit nostalgia copilariei, de cand l-am primit. Eram copilul care asteapta cu nerabdare sa primeasca un cadou dorit. L-am desfacut si am vazut acei opt mici, care parca imi sopteau ca vor sa devina un preparat de poveste.

De data asta, luna martie este altfel, incepe cu o poveste.

A fost odata ca niciodata mucenicii Baneasa.

Intr-o zi frumoasa de martie, am cautat reteta bunicii de mucenici si m-am pus pe treaba.

Ingrediente:

• 5 litri de apa
• 2 pungi de 200 g mucenici Baneasa
• 400 grame zahar
• 2 sticlute esenta de rom
• 2 fiole esenta lamaie
• sare

Pentru servire:

• 300 grame nuca macinata (coc nuca la cuptor 10 minute si apoi o macin)
• scortisoara pudra

Punem apa la fiert cu zaharul si un praf de sare. Cand apa clocoteste, adaugam mucenicii si ii lasam sa fiarba aproximativ 10-20 de minute, in functie de preferinta fiecaruia. Oprim focul, adaugam esenta de rom si lamaie, jumatate din cantitatea de nuca si amestecam. Acoperim oala si lasam sa se impreuneze aromele pentru o ora.

Si… magie! Dupa o ora, in care, din nou, nerabdarea mi-a fost partenera, am pus repede mucenicii intr-un castron, am presarat nuca si scortisoara si am savurat prima lingura!

Am pus repede si in alte castroane si am chemat familia, ca sa impartim impreuna gustul unui produs autentic romanesc.

Si-am incalecat pe-o sa si am facut mucenici!

Raman la parerea ca mucenicii traditionali muntenesti sunt unul dintre vestitorii primaverii. Trebuie sa ii incercati! Chiar daca nu sunteti as in bucatarie, cu aceasta reteta atat de simpla, veti reusi.

Reteta mea este o combinatie intre reteta bunicii si reteta de la Baneasa.

Reteta de mucenici de la Baneasa o gasiti aici: https://www.pastebaneasa.ro/retete-de-paste/mucenici-muntenesti-fierti-108

De asemenea puteti urmarii pagina de Facebook a celor de la Baneasa: http://www.facebook.com/pastebaneasa, unde veti gasi si numeroase concursuri

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2023.

#MuceniciBaneasa, #MuceniciMuntenesti, #PasteBaneasa, #GatestecuBaneasa, #GustulBaneasa, #BunatatiBaneasa

Spring SuperBlog 2023 – o noua provocare

Mi-am zis ca-i musai sa incep primavara in forta!

Intotdeauna am crezut in semne, asa ca am zis de ce nu si de data asta…

Dar haideti sa va povestesc!

De ceva timp nu prea am avut timp sa rasfoiesc postarile pe Facebook, dar ieri m-a impins ceva si l-am deschis. Prima postare, a fost a unei doamne scrisa intr-un fel care, m-a atras sa o citesc. Si rau nu am facut, asa am descoperit SuperBlog.

SuperBlog… ce poate fi? Ca suna bine! Si eu vreau un super blog!!! Si de aici incepe aventura, urmata de noua provocare.

Initial, dupa nume, pana sa ma documentez, am crezut ca este ceva despre cum sa inveti sa ai un SuperBlog. Dupa ce am accesat pagina si am citit, mi-am dat seama ca este mai mult de atat. Pentru mine este o provocare…

Dar de ce va tot zic asta, de ce e o provocare? Hai ca v-o zic si p-asta…

Blogul il am de ceva timp, dar este la nivel de incepator, de pasiune, de timp liber. Initial a fost infiintat pentru a posta retetele bunicii, apoi am scris un articol, doua despre calatorii, acum as vrea sa incep sa scriu si despre gradinarit sau despre satul autentic. Toate acestea pentru mine reprezinta relaxare, pasiune si atunci isi gasesc loc in articolele mele. De multe ori, imi dau seama ca nu gasesc destul timp pentru a scrie cat as vrea sa transmit si sa produc bucurie celor care citesc.

Sunt pasionata de aluatul cu maia si tot ce deriva din asta: paine, cozonaci, covrigi etc. Acest lucru m-a facut sa scriu prima carte din Romania, pe aceasta tema si imi doresc sa mai public inca cel putin doua, care sunt in faza de editare.

Mai sunt pasionata de satul autentic, de traditii, manifestari culturale, mestesuguri, mancaruri traditionale si asa a luat fiinta Asociatia, pe care o coordonez, EcoSatul Autentic, cu ajutorul careia sper sa reusesc sa sprijin autoritatile locale in conservarea satului autentic.

Imi place competitia, imi place sa invat, sa ma redescopar si sa vad care imi sunt limitele. Si acum vine si provocarea: ma inscriu in concursul SuperBlog, scriu, specialistii imi citesc articolele si apoi trag concluziile… Ce am de castigat? Sunt convinsa ca opiniile specialistilor ma vor ajuta sa imi cizelez comunicarea.

Yuhuu! Un pas facut, este un pas inainte, sper sa fiu acceptata si sa ma apuc de treaba! Pentru mine va fi o experienta din care sigur voi avea de invatat.

Se pare ca e nevoie din cand in cand sa verifici cat de bine transmiti si ce impact ar putea avea modul in care iti comunici gandurile, aspiratiile, experientele.

Go on, go on in SuperBlog!

Bafta tuturor participantilor!

Soiuri de tomate si caracteristici – 1

Salutare oameni faini!

Pentru ca sunt o pasionata a tomatelor, nu atat sa le mananc, cat sa le cultiv, sa le observ evolutia de la samanta pana la fruct, de-a lungul catorva ani am citit destul de mult despre ele.

Asa am facut un tabel in excel, dar mi se pare mai greu de urmarit si m-am gandit sa scriu acest articol, cu cateva caracteristici ale soiurilor pe care le am, care va fi de ajutor atat mie, cat si altor iubitori de tomate. Voi incepe sa scriu despre soiurile pe care le cultiv anul acesta, in ordinea in care le pun, iar apoi voi completa cu celelalte soiuri, pe care le am sau le-am cultivat in alti ani. Pentru ca am foarte multe soiuri de rosii, peste 200, vor fi mai multe articole, in ordine alfabetica, pe care le voi numerota.

Mai greu va fi cu pozele, pentru ca am limitare, dar voi pune, in curand, cate un link, la fiecare soi pentru a-l putea vedea pe pagina asociatiei mele Satul Autentic.

Let’s go to work!

M-am gandit sa incep sa scriu acest articol de azi, deoarece din 24 februarie luna este in crestere si ma voi apuca de semanat. Chiar daca articolul nu este 100% terminat, sper ca va va fi de ajutor. Fac mentiunea ca nu am solar, rosiile le cultiv in gradina proprie. Atentie!!! In functie de temperatura, de zona in care sunt cultivate, de anumite caracteristici ale solului etc., pot exista mici diferente.

Albenga Pearson este o varietate a rosiilor Inima de Bou, care poarta numele orasului Albenga din Italia.

Este un soi

• semitimpuriu
• cu crestere nedeterminata
• foarte productiv
• in forma de para, turtita, gen posetuta
• de culoare rosie
• cu o greutate intre 200 – 300 g
• cu putine seminte
• rezistent la crapare
• care se poate folosi pentru umplut, salata, conserve
• ajunge la maturitate in 75 – 110 zile, in functie de conditiile climaterice si ale solului

P.S. Pot adauga la caracteristici ca ramifica foarte usor si trebuie copilita des. Puteti lasa maxim 1-2 copili la fir.

Anna Russian este un soi originar din Rusia, adus de un imigrant rus in Oregon si cultivat din generatie in generatie.

Este un soi

• timpuriu
• cu crestere semideterminata intre 1,4 – 1,8 m
• productie buna
• in forma de inima
• de culoare rozalie
• cu o greutate intre 150 – 300 g
• cu putine seminte
• are sezon scurt
• prefera un climat rece
• se foloseste la salata, conserve
• ajunge la maturitate in 108 – 112 zile

Blau Zimmer este un soi care se poate cultiva in orice perioada, fiind un soi de ghiveci.

Este un soi

• cu crestere determinata intre 20 – 50 cm
• forma rotunda, tip cherry
• de culoare albastru-violet
• cu o greutate de aproximativ 30 g
• se foloseste la salata

Blush Tiger este un soi tot din clasa de tomate cherry, cred ca este acelasi ca si soiul Blush

Este un soi

• de sezon mijlociu
• cu crestere nedeterminata
• productie foarte buna
• cu forma alungita, de tip cherry
• de culoare galben cu dungi rosii
• cu o greutate de 30 – 50 g
• cu un gust dulce
• necesita apa si soare
• se foloseste pentru salata, conserve
• ajunge la maturitate in 60 zile, printre cele mai rapide soiuri la coacere

Buzau 50 este un soi romanesc de tomate, obtinut la SCDL Buzau

• timpuriu
• cu crestere nedeterminata, aproximativ 1,90 m
• cu forma sferica, usor alungita
• de culoare rosu
• cu o greutate de 200 – 250 g
• rezistenta la crapare
• cu fermitate buna
• se poate folosi, in special, pentru salata, consum in stare cruda

Chihlimbar tot un soi de tomate romanesc, obtinut la SCDL Buzau

• timpuriu
• cu crestere determinata
• cu o productivitate buna
• cu forma rotunda
• de culoare galben-portocaliu
• cu o greutate medie de 180 – 200 g
• rezistenta la crapare
• rezistenta buna la boli si daunatori
• se poate pastra peste 10 zile de la recoltare
• nu se copilesc
• se poate folosi pentru salata, conserve
• ajunge la maturitate in 100 – 120 zile

Cristinica soi de tomate romanesc, tot de la SCDL Buzau, gasit si sub denumirea de Kristinica

Este un soi

• timpuriu
• cu crestere determinata
• foarte productiv
• cu forma rotunda
• de culoare rosu
• avand o greutate medie de 80 – 100 g
• se pot pastra 7-10 zile de la recoltare
• nu se copilesc
• se folosesc pentru salata, conserve
• rezistente la transport
• ajunge la maturitate in 95 de zile

Elisabeta tot un soi romanesc de tomata

• timpuriu
• cu crestere nedeterminata
• cu o productivitate buna
• forma rotunda
• de culoare rosu aprins
• cu o greutate medie de 230 – 250 g
• are putine seminte
• se poate folosi la salata
• ajunge la maturitate in 100 – 120 zile

P.S. Mi s-au parut usor sensibile la codita

Large Barred Boar este un soi originar din SUA

• timpuriu
• cu crestere semideterminata, in medie 1,4 – 1,6 m
• cu forma rotunda, aplatizata, tip beefsteak
• de culoare roz-maroniu cu dungi verzi
• se foloseste, in special, pentru salata
• are un gust remarcabil
• cu o greutate medie de 200 g
• ajunge la maturitate in 65 – 70 zile

P.S. Gust accentuat de rosie, foarte zemoase, coaja grosuta

Marmande este un vechi soi frantuzesc

• timpuriu
• cu crestere nedeterminata de la 1,5 m
• cu o productivitate buna
• forma rotunda, aplatizata, de tip beefsteak
• de culoare rosu stacojiu
• cu o greutate medie de 200 – 300 g, dar poate ajunge si la 500 g
• are putine seminte
• are nevoie de soare si apa
• se poate folosi la salata, conserve
• ajunge la maturitate in 85 – 100 zile

P.S. Eu le-am cultivat mai la umbra si nu le-a mers foarte bine, au fost productive, dar micute.

Medelina este un soi bulgaresc

• timpuriu
• cu crestere nedeterminata
• foarte productiv
• cu forma rotunda
• de culoare rosu
• cu o greutate peste 300 g
• rezistenta la seceta
• cu coaja subtire
• foarte dulce
• se foloseste, in special, pentru salata
• apreciata pentru gustul autentic de rosie
• ajunge la maturitate in 108 – 112 zile

Rio Grande este un soi

• semitimpuriu
• cu crestere determinata, de 60–70 cm
• cu o productivitate buna
• forma alungita, de tip pruna
• de culoare rosu
• cu o greutate medie de 150 g, dar pot fi si mai mari
• nu se copilesc
• rezistent la temperaturi extreme, ziua cald, noaptea rece
• rezistent la pastrare, daca sunt culese verzi, se coc in timp
• rezistent la crapare si transport
• se poate folosi la salata, conserve, uscat
• ajunge la maturitate in 80 – 100 zile

P.S. La mine au pornit mai greu, dar au fost foarte productive

Rugby se pare ca este un soi hibrid, bulgaresc

• semitimpuriu
• cu crestere nedeterminata
• foarte productiv
• cu forma alungita, tip pruna
• de culoare rozalie
• cu o greutate medie de 200 g
• rezistenta la crapare
• rezistenta la diferite boli

Salbatice sunt un soi

• cu crestere nedeterminata, intre 1,5-2 m
• cu germinare mai indelungata la seminte
• cu forma rotunda, foarte mici
• de culoare rosu
• ajunge la maturitate in 90 de zile
• indicate pentru atragerea gandacilor de Colorado, nu toata lumea confirma asta, la mine au avut efect

Sgt. Pepper’s este un soi incrucisat

• semitimpuriu spre mijloc de sezon
• cu o crestere nedeterminata, in medie de 2 m
• in forma de inima, aplatizat
• de culoare rosu-indigo
• cu o greutate intre 160 – 300 g
• iubitoare de lumina, apa si caldura, nu cultivati la umbra
• necesita udare mai des
• are fructificare pe termen lung, pana tarziu
• coaja este subtire
• rezista la pastrare, daca sunt culese verzi, se coc in timp
• se poate folosi la salata, conserve
• ajunge la maturitate in 120 zile

Cam atat pentru prima transa de rosii. Daca si dvs. aveti ceva de adaugat, va rog lasati un comentariu.

Daca aveti nevoie de alte informatii, lasati un mesaj si va raspund cu drag!

Daca v-a placut, astept o apreciere, un comentariu si de ce nu, un share, poate surade si prietenilor dumneavoastra! Multumesc! 

Pentru a fi la curent cu articolele mele, puteti sa ma urmariti pe blog, pe canalul meu de Youtube si pe Instagram. De asemenea puteti urmari paginile: Satul Autentic sau Bucate-alese-Our-Passions sau puteti da Join grupului Satul romanesc – Vesnicia s-a nascut la sat

And that`s all !!! Enjoy! Va imbratisez si va doresc o zi minunata!